O sperietură

Dar să vezi ce sperietură Oare de la ce mi s-o fi tras? De la inimă sau de la glas? De la minte sau de la cuvinte? Sau de la mine cel dinainte? Dar să vezi ce sperietură O fi fost c-am iubit fără frică și fără măsură? O fi fost că m-am dus prea mult spre apus Și-apoi nu m-am mai dat dus Și vântul m-a luat pe sus Și vântul m-a luat pe sus Ce-ai pățit, te-ai speriat? Hai, că doar ești bărbat! Nu știai că noi luptăm războaie? Haide, sus, în picioare Știu c-a fost o scăpare Cei ca noi n-or să se îndoaie! Noi n-am fost doborâți de vânt Noi n-am fost doborâți de vânt Noi n-am fost doborâți de vânt Noi n-am fost doborâți de vânt Până de curând Noi n-am fost doborâți de vânt Noi n-am fost doborâți de vânt Noi n-am fost doborâți de vânt Până de curând Dar să vezi ce sperietură O fi fost c-am zburat spre înalt și-am tras aer pe gură? Și gura s-a făcut mai multe Și a spus vrute și nevrute Și apoi a tăcut în gând Și gândul s-a făcut pământ Și gura s-a făcut mai multe Și a spus vrute și nevrute Și apoi a tăcut în gând Și gândul s-a făcut pământ Ce-ai pățit, te-ai speriat? Hai, că doar ești bărbat! Nu știai că noi luptăm războaie? Haide, sus, în picioare Știu c-a fost o scăpare Cei ca noi n-or să se îndoaie! Noi n-am fost doborâți de vânt Noi n-am fost doborâți de vânt Noi n-am fost doborâți de vânt Noi n-am fost doborâți de vânt Până de curând Noi n-am fost doborâți de vânt Noi n-am fost doborâți de vânt Noi n-am fost doborâți de vânt