Fantanile

Post-scriptum îți scriu din ultima gară Am toamna târzie, în geam tencuială Stația "Viață" e lungă escală Când ești un veac neiubit Un veac m-a certat fericirea în rate Un veac internat în singurătate Eu n-am știut că închisorile toate Se-nalță în locuri pustii Furtună în gânduri, cuvinte cad sparte În foaie azi plouă cu litere moarte Din rubrica "Soartă", greșind horoscopul Steaua mi l-a citit În strofe îmi vând vocea-n angine Un fiu fără casă, cerșesc ca un câine Ca-ntr-un final, răgușit lângă tine Să îmi cumpăr tăceri Un veac m-a certat fericirea în rate Un veac internat în singurătate Eu n-am știut că închisorile toate Se-nalță în locuri pustii Să rup rădăcini, să las cheile-n ușă Să sap mai adânc, să smulg frica căpușă Sunt dig din memorii într-un vas cu cenușă La fundul unei fântâni