Pana cand moartea ne va desparti (feat. Adriana Vlad)

Avem acelaşi sânge-n vine şi fraţi vom fi Pân-atunci când moartea ne va despărţi. Pentru că nimeni, niciodată, nimeni n-o să poată, Nu, să ne despartă. Avem acelaşi sânge-n vine şi fraţi vom fi Pân-atunci când moartea ne va despărţi. Pentru că nimeni, niciodată, nimeni n-o să poată, Nu, să ne despartă. Avem acelaşi sânge-n vine şi fraţi vom fi Pân-atunci când moartea ne va despărţi. Pentru că nimeni, niciodată, nimeni n-o să poată, Nu, să ne despartă. Avem acelaşi sânge-n vine şi fraţi vom fi Pân-atunci când moartea ne va despărţi. Pentru că nimeni, niciodată, nimeni n-o să poată, Nu, să ne despartă. Totul a început în acest cartier: Socului-Pantelimon, în Sud-Est Bucureşti. Era o familie obişnuită fără prea mulţi bani, Cu doi copii gemeni ce creşteau printre golani. Erau doar puştani, iar mama lor se chinuia. Dar barbacsu o batea, îi lua banii şi îi bea. Toni si Alex intrau în belea mereu. Toată ziua erau pe-afară. Nu se mai duceau la şcoală. Într-o zi banală cănd masa venea de la munca Ei nu erau acasă, iar barbacsu era vârză. Din nou îi cere bani, ştiind c-a fost zi de leafă. Ea nu vrea să-i dea, el începe să o bată. Femeia speriată, infuriată l-a-njunghiat, Iar el disperat a sărit cu ea pe geam. Doi copii au rămas orfani în lume, Singuri la cinşpe' ani în viata asta de doi bani. Avem acelaşi sânge-n vine şi fraţi vom fi Pân-atunci când moartea ne va despărţi. Pentru că nimeni, niciodată, nimeni n-o să poată, Nu, să ne despartă. Avem acelaşi sânge-n vine şi fraţi vom fi Pân-atunci când moartea ne va despărţi. Pentru că nimeni, niciodată, nimeni n-o să poată, Nu, să ne despartă. Toni şi Alex au rămas singuri pe lume, Neavând cine să-i creaşca, bunici. sau alte rude. Bani s-au terminat usor, aşa fără ajutor. Alex a plecat să îsi facă un viitor, Toni a rămas în cartier cu ceilalti băieţi. Trăia din ce fura nimeni nu ştia ce făcea. Avea, o gramad' de bani din droguri şi femei Stătea între şmecheri şi-ajunsese unul dintre ei. Îsi cumpărase casă nouă, maşini şi celular, Dar era-n zadar, nu-şi găsea fratele hoinar. Acum era-nsurat şi-avea şi el doi gemeni, Le pusese numele Alex şi Toni. Avem acelaşi sânge-n vine şi fraţi vom fi Pân-atunci când moartea ne va despărţi. Pentru că nimeni, niciodată, nimeni n-o să poată, Nu, să ne despartă. Avem acelaşi sânge-n vine şi fraţi vom fi Pân-atunci când moartea ne va despărţi. Pentru că nimeni, niciodată, nimeni n-o să poată, Nu, să ne despartă. Într-o zi iată. s-au reîntâlnit, Doar ca unul e borfaş iar altul gabor în oraş. Borfaşii fată-n fată cu gaborii şi armată Erau acuzati grav, de crimă organizată. Amintindu-şi de trecut Cei doi s-au recunoscut. Cu pistoalele unul spre altul Nu ştiau ce-i de făcut, Cu lacrimi în ochi Toni trage primul. Alex cade împuşcat: se trage cu adevărat. Toni este eliminat, Ciuruit de gloanţe Şi apoi toţi ai lui cad fără speranţe. Unul a trăit cinştit celălalt a trişat mereu Dar morţii nu-i pasă că unu-i bun şi altu-i rău. Avem acelaşi sânge-n vine şi fraţi vom fi Pân-atunci când moartea ne va despărţi. Pentru că nimeni, niciodată, nimeni n-o să poată, Nu, să ne despartă. Avem acelaşi sânge-n vine şi fraţi vom fi Pân-atunci când moartea ne va despărţi. Pentru că nimeni, niciodată, nimeni n-o să poată, Nu, să ne despartă